Producătorii de echipamente grele și furnizorii de niveluri care îi sprijină au adesea specificații solide de acoperire, așa că atunci când alegeți acoperirea potrivită, trebuie asigurată calitatea și conformitatea cu specificațiile. Diferența dintre o acoperire corectă și o acoperire aproape corectă constă în capacitatea sa de a îmbunătăți rezultatul final, de a reduce costul total și de a îndeplini cerințele de performanță fără a supraproiecta soluția.
Nu toate acoperirile sunt la fel. Unele pot rezista la temperaturi foarte ridicate, în timp ce altele sunt mai rezistente la UV. Diferențierea este întotdeauna un cost dacă caracteristicile de performanță și proprietățile fizice ale două produse se potrivesc, dar deciziile bazate pe prețul pe liră sau pe prețul pe galon nu sunt cu adevărat o formulă de economisire a costurilor. Deciziile de cumpărare sunt luate cel mai bine după identificarea criteriilor cheie de performanță și proces și înțelegerea costului real al aplicației (preț pe metru pătrat).
Aplicarea acoperirii este adesea citată ca o modalitate potențială de a economisi bani, cu toate acestea, recunoașterea oportunităților din acest domeniu este esențială pentru operațiuni eficiente.
Eficiența transferului (procentul de acoperire care aderă la substrat ca procent din cantitatea de material aplicată pe substrat) este cel mai important factor pentru a permite un proces de acoperire rentabil atât pentru echipamentele de finisare mari, cât și pentru cele mici. Există mulți factori care reduc eficiența transferului acoperirilor cu pulbere, cum ar fi împământarea slabă a pieselor, configurarea incorectă a echipamentului, contaminanții din aer sau pur și simplu utilizarea prea multă pulbere reciclată fără a adăuga proporțiile adecvate de material virgin. Eficiența acoperirii (exprimată ca procent) poate scădea semnificativ (la 50% sau mai puțin în unele cazuri), iar când vine vorba de eliminarea excesului și a pudrei inutilizabile, sunt bani.
În aplicațiile de acoperire lichidă, eficiența transferului și calitatea generală a finisajului pot fi îmbunătățite prin tehnologii mai noi, cum ar fi acoperirile cu solide solide. Conțin volume mai mari de solide și, prin urmare, au avantajul unei acoperiri mai puține, o rezistență mai bună la coroziune și o reținere mai bună a marginilor. Un alt avantaj este reducerea compușilor organici volatili. Pentru substraturi din plastic și compozite (cum ar fi fibra de carbon), grundul poate fi de fapt injectat în matriță, mărind aderența stratului superior, eliminând în același timp pași întregi din proces.